Vasile Carapit, profesor de istorie la Liceul pentru deficienţi de vedere din Buzău, este un nume cunoscut printre şahişti. A fost campion atât la juniori, cât şi în competiţiile dedicate adulţilor. Profesorul Carapit, în vârstă de 39 de ani, a format în jurul său un nucleu de șahiști talentați, alături de care parfticipă la concursuri locale și naționale. Profesorul Carapit a fost protagonistul și unui incident care nu face deloc cinste comunității buzoiene: acum doi ani, a fost tâlhărit în fața blocului de trei adolescenți de etnie romă.
Născut în Tulcea, Vasile Carapit, la fel ca mulți alți nevăzători din zona de sud-est a țării, a devenit elevul Şcolii speciale pentru nevăzători din Buzău, singura la acea vreme din regiune. Ulterior, Vasile Carapit a absolvit Universitatea „Ovidius” din Constanţa, iar în prezent este profesor la Liceul pentru Deficienţi de Vedere Buzău. După terminarea studiilor, a rămas la Buzău.
”Având deficienţa de vedere din naştere, am urmat şcoala de nevăzători de la Buzău încă din clasa întâi până în a XII-a, după care am făcut facultatea de istorie la Universitatea Ovidius din Constanţa. După master, am revenit la Buzău, unde am găsit loc de muncă la şcoala în care am învăţat. Din 2004, sunt profesor aici şi sunt foarte mulţumit. M-am stabilit aici şi sunt cetăţean al Buzăului cu acte în regulă”, povestește Vasile Carapit.
Profesorul Carapit practică şahul de la vârsta de 12 ani. Sportul minţii era modalitatea prin care copiii din internatul şcolii speciale pentru nevăzători îşi umpleau timpul liber de la sfârşit de săptămână, atunci când nu plecau acasă. Istoria şi şahul sunt cele două repere ale activităţii sale cotidiene.
”Istoria este pasiunea principală, pe care am transformat-o şi în meseria mea de bază, însă şahul ocupă un loc important în activitatea mea extraşcolară. Am descoperit şahul în clasa a treia. Pe vremea aceea nu erau multe posibilităţi de petrecere a timpului liber, iar sâmbăta şi duminica, atunci când eram liberi în şcoală, ne ocupam cu ce exista pe atunci. Şahul era sportul pe care îl practicau nevăzătorii şi îl practică şi astăzi în şcoală, de la profesori”, spune Vasile Carapit.
Şahul este singurul sport în care nevăzătorii pot juca de la egal la egal cu cei care nu au probleme cu vederea. În astfel de cazuri, logistica folosită în partidele de şah diferă, deoarece jucătorul cu probleme de vedere foloseşte percepţia tactilă. Vasile Carapit ne spune că deşi pare aproape imposibil ca un nevăzător să aibă control asupra tablei de şah, acest lucru este total fals.
”Tabla de şah pe care jucăm noi este adaptată. A fost adaptată de profesorul Francisc Cori, în memoria căruia se face an de an un campionat naţional de juniori pentru nevăzători. Acest profesor, în anii ’50, la Cluj Napoca, a adaptat tabla de şah pentru nevăzători. Pătrăţelele negre sunt mai ridicate decât cele albe, în relief, pentru a fi simţite la mână iar fiecare pătrăţel are un orificiu în care se fixează piesa. Punând mâna pe tablă tot timpul, că să nu se dărâme piesele, trebuie fixate pe tabla de şah. Piesele negre au o asperitate, un ţâmburuş undeva deasupra, pentru a fi deosebite de cele albe”, explică profesorul Carapit.
De la începutul anilor ’90, an de an, Vasile Carapit a participat la toate activităţile pentru juniori, ulterior la adulţi, la echipa naţională de şah, la europene de şah pentru nevăzători, individual şi pe echipe. Acum, are în jurul său un nucleu de şahişti, majoritatea cu probleme de vedere, care fac performanţă în competiţii naţionale şi internaţionale. Printre ei, Florin Jidanu şi Sorin Bolocan, alături de care Vasile Carapit se prezintă la toate competiţiile de şah regionale şi naţionale. Ei sunt şi organizatori de evenimente, cum este Memorialul ”Constantin Doriţă”, cel de la care au învăţat sportul minţii.
Din păcate, profesorul Vasile Carapit a fost și protagonistul unui incident care nu face deloc cinste comunității buzoiene. În februarie 2014, profesorul nevăzător a fost tâlhărit în fața blocului unde locuiește de către trei adolescenți de etnie romă. Hoții i-au smuls din mână o borsetă în care se afla suma de 450 de lei. Din fericire, făptașii au fost prinși la trei zile după comiterea faptei iar prejudiciul recuperat.
Pagină realizată de Leonard Bunilă
